Pelopones

       Corintul anticÎncă n-am trecut în nefiinţă. Mi-o confirmă visele. Cele mai multe sunt frumoase, iar câteva devin realitate. Se împlinesc. Nu-mi explic cum şi de ce le trăiesc. Ce importanţă are? Doar le savurez.

     Idila elenă începe să pălească; dacă a strălucit cândva. Dar sunt împăcat. Voi mai iubi. Acum însă nomadul din mine trage hăis. Îl urmez. De nu, îmi pierd regatul, cel în care sunt de la rege la iobag, orice doresc. Ce să fie? Ce să fie? … Arheolog! Închid ochii şi pocnesc din degete. Maşina timpului mă duce în Corintul antic. Continuă să citești Pelopones