Oktoberfest

    Îi plăcea ritualul zborului. Oameni de toate naţiile, speţele, aşteptând, lăţiţi pe bagaje, pe  scaune, unul peste altul, unul peste alta, în diferite poziţii. Dar, pentru el, şi acum, tot spectacolul s-a transformat într-un marş funebru, odată cu răcnetul doamnei din spatele tejghelei. În spatele dânsei mai erau doar pista şi albastrul cerului.

   Primaria din Munchen, cladire neogoticaTremura din toţi rărunchii. Urma un alt zbor: instructajul în caz de vreo nenorocire, decolarea, primul viraj, nelipsitele turbulenţe, pregătirea pentru aterizare, huruitul flapsurilor, toate astea îl încărunţeau.

    După două ore în care a repetat de mai multe ori puţinele rugăciuni pe care le ştia, bucuria vieţii i-a revenit. Era încă ud, iar pe faţă mai simţea răceala transpiraţiei. Călător s-a trezit în cel mai mare aeroport pe care-l văzuse. Inima începea iar să pompeze. Din nou fluturi în stomac, emoţii, bâlbâieli, stângăcii. Şi-a reîntâlnit dragostea, Călătoria.

    parc, flori, fantana„Bitte, mine herren. Brauchen sie hilfe?”, auzi vocea plăpândă a drăguţei nemţoaice. „Nein, danke”, şi parcurse tot meniul în limba engleză. Biletul ţâşni din automat, iar el, la fel, în tren. Un şuierat plăcut îl acompanie trei sferturi de oră, până în Marienplatz. Păşea, urcând treptele ieşirii din subteran, spre inima capitalei bavareze. O lumină palidă îl făcu să ridice sprânceana dreaptă. Urma piaţa, iar ochii se făcură mari, aproape să-i iasă din orbite. Continuă să citești Oktoberfest