Preludiu

     Vântul tăios al iernii bate cu putere. E aspru și rece. Fața mi-a înghețat. Duc mâna spre obraz, atingându-l. Abia îl simt. Nu mai e mult până acasa, mai trag puțin de mine. Doar până în dreptul librăriei. Intru, scot fesul, slăbesc fularul și deschei haina groasă. O desnorțire plăcută îmi inundă trupul.lectura Mă ajută căldura termică, dar și cea a locului. Rafturile sunt încărcate cu de toate pentru orice gust. Ignor romanele polițiste din stânga și psihologia practică din dreapta, îndreptându-mă spre subsol, direct în colțul preferat. N-am un scop; îmi clătesc privirea printre ghiduri turistice, hărți și afișe cu imagini din lumea largă. Dar ochii rămân pironiți. Zdrang!, dragoste la a patra (re)vedere. Continuă să citești Preludiu