Socoteala din targ…

        Din tren va spuneam ca voi petrece sfarsitul de saptamana la munte pentru pregatirea fizica a proiectului Cicloturism in ritm de vals, plan prin care doresc sa pedalez 1.259 km prin Austria. In zilele premergatoare weekend-ului mi-am planificat minutios programul pentru sambata si duminica.

        In prima zi libera aveam programata o tura de 116 km: Codlea – Valcele – Sfantu Gheorghe – Brasov – Poiana Brasov – Rasnov – Codlea.  Am pornit in traseu de la poalele Magurii Codlei (foto), prin Tara Barsei, traversand localitatile Halchiu, Bod, Araci, Valcele pentru a ajunge in Sfantu Gheorghe, resedinta si cel mai mare oras al judetului Covasna, situat in depresiunea cu acelasi nume.

        Prima parte a drumetiei, in imagini:

 -la umbra … Magurii 

  -Tara Barsei

– la bord

 -fratele Muresului, Oltul

– Araci

-scurt popas

-cicloturist?

-Kovászna megye

-nori amenintatori

      Nu am fost prea inspirat in alegerea rutei Sfantu Gheorghe – Brasov. Am parcurs acest tronson pe DN 12 si 13, sosele care leaga Brasovul de judete importante ale tarii: Harghita si Bacau. De obicei acest drum este aglomerat, fiind parcurs si de camioane. Pentru a evita aglomeratia de pe aceste doua sosele recomand ruta Sfantu Gheorghe – Ilieni – Harman – Brasov.

        Ajuns in Brasov, din cauza norilor tot mai plumburii care anuntau o ploaie pe cinste, nu m-am putut bucura prea mult de centrul vechi. M-am grabit sa urc in Poiana Brasov, in ciuda tunetelor si a intunericului care se lasa peste masivul Postavaru. Dupa 4 km pedalati din Livada Postei am ajuns in prima dintre parcarile care ofera panorame incantatoare cu Brasovul, in special cu Scheii Brasovulu (foto).

   Depresiunea si orasul Brasov:

     Primele picaturi de ploaie m-au facut sa ma razgandesc in privinta catararii in Poiana, motiv pentru care am coborat in Brasov intr-o clipa (am rulat cu 58 km/h!). Ploaia, pe langa faptul ca nu a reusit sa-mi stearga urmele unui bronz „minunat” (cred ca voi mai merge la plaja vara viitoare), m-a facut sa scurtez traseul cu aproximativ 15 km si cu o catarare pe cinste :(.

        Intre Brasov si Codlea, 14 km plat, mi-am reamintit itinerariul pentru duminica, zi pentru care mi-am propus sa plec din Codlea spre Bucuresti, via Targoviste. Urcam la Predeal prin Paraul Rece, iar in continuare DN 1 pana la Sinaia. Din orasul de la poalele Bucegilor traversez Paduchiosul pentru a ajunge in Tragoviste, oras din care pornesc spre Bucuresti cu trenul.

Glasul rotilor de tren

Scriu aceste randuri dintr-un accelerat care ma va duce la Brasov. Am lasat in urma toropeala din Bucuresti, caldura care m-a fortat sa cobor dintr-un 182 fara AC, iar cele patru statii ramase pana la gara le-am parcurs pe jos.

Luat putin de val si foarte entuziasmat de noile conditii pe care le ofera rangul trenului, am si uitat ca cei 166 km ai drumului vor fi parcursi in putin sub 4 ore. Pana la Comarnic, nimic interesent, probabil pentru ca am dormit. Dupa o ploaie zdravana la Breaza, in decurs de cateva minute cerul se elibereaza parca intr-adnis pentru a dezvalui Crucea Eroilor. Peisajul e incantator: masivul seamana cu o coroana, iar piatra pretioasa e reprezentata  de cruce.

Ma uit cu jind la  zecile de montaniarzi care golesc vagoanele trenului la Sinaia si Busteni, cu toate ca nu drumetiile montane m-au facut sa-mi petrec sfarsitul de saptamana la munte. Scopul este acela de a ma antrena  pentru calatoria pe care am programat-o la inceputul lunii iulie – turul Austriei cu bicicleta.

Pe coborarea de la Predeal imi vin in minte versurile celor de la Pasarea Colibrii:

„Din goana, cand trenul se-ndoaie la curbe,
Scot capul afara si lung te salut!”

PS. Ii multumesc Laurei pentru suportul tehnic acordat.

Bine ati venit pe blogul meu

     De când mă ştiu, mi-au plăcut drumeţiile, excursiile, ieşirile în natură, călătoriile. Evident, primele experienţe outdoor le-am avut în compania părinţilor, de la ei am aflat tot felul de informaţii legate de zonele vizitate.

     În perioada gimnaziului am bifat primele excursii, fără mama şi tata, dar cu „doamna”. Căutam cu aviditate informaţii despre centrul Braşovului, Castelul Peleş, mănăstirile Curtea de Argeş şi Cozia, peştera Dâmbovicioara, căutam informaţii în stânga şi-n dreapta, iar tot ce-mi doream în timpul călătoriei era ca doamna învăţătoare să ne prezinte zonele pe care autocarul le traversa.

     Liceul mi-a oferit ocazia să experimentez drumeţiile la cort alături de colegi. Aceste ieşiri se rezumau la una sau două zile cu campare pe malul lacului din apropierea Codlei, judeţul Braşov, locul în care m-am născut. Toate îndeletnicirile, de la ancorarea cortului şi până la prepararea hranei, le-am învăţat de la cei care deja stăpâneau fenomenul. Tot în liceu, am avut parte şi de primele drumeţii montane mai serioase.

     Majoratul a produs cea mai mare schimbare în viaţa mea şi un nou decor; de la începutul studenţiei locuiesc şi muncesc în Bucureşti. Acest oraş mi-a oferit posibilitatea să cunosc şi mai mulţi oameni, din a căror experienţă am avut numai de beneficiat în ceea ce a devenit cel mai important hobby al meu- călătoriile. Tot ce am învăţat de-a lungul timpului s-a datorat celor care au trăit experienţe, dar le-au şi împărtăşit celorlalţi, prin viu-grai, sau, relativ recent, cu ajutorul internetului.

     Din acest motiv consider că pot să îţi prezint un colţ din viaţa mea.