La (puțină) ananghie

     Sunt momente și momente. Uuuu, ce platitudine! Clar, nu traversez cea mai bună perioadă. Mama, drăguța, simte de la o poștă că pui mic nu se simte chiar bine. E suficientă discuția telefonică, nu-i nevoie de un dialog tête-à-tête … Trebuie să-ți vezi în continuare de treabă; le vei rezolva cu timpul, cam asta concluzionam.

     Care treabă? Cât timp? Păi, am probleme? Ce fel? Rumeg, încerc să le identific, eventual să le rezolv. Off!, nu excelez în psihologie practică aplicată… Fie! Îmi voi vedea de treabă. 😉

20160803_200020

     La 17.30 sună de ieșire, rup ușa, o întind spre casă. Azvârl în cob două tricouri, un șort de baie, prosopul de plajă, ceva cosmetice, un hanorac, trei perechi de șosete, o pereche de pantofi sport, un pantalon lung, unul scurt, degresantul și sprayul pentru lanț. În rest, voi purta cizmele, pantalonii, protecția pentru coloană, geaca, mănușile, cagula și casca. Nu uit pașaportul, talonul, RCA-ul și Cartea Verde, două carduri, CI-ul, atlasul rutier, telefonul și încărcătorul său. Plus ceva bani gheață, nu prea mulți.

     O oră mai târziu sunt în șa gata de drum. Peste alte patru ceasuri descalec Continuă să citești La (puțină) ananghie

MD

     Republica Moldova este situată în partea de sud a Europei. România-i stă la vest, iar în celelalte puncte cardinale se învecinează cu Ucraina. De sus până jos sunt 350 km, iar de la est la vest alți 150. Țara se întinde pe o suprafață de 33,7 mii km² , iar populația este cam dublul Bucureștiului, 4,35 milioane locuitori. Capitala este …, Doamne, iar am desfăcut un Cico!, bat câmpii.

     … după două pahare, șpriț, și trei țigări…

     Mai aproape de fostul mare URSS, într-acolo m-am îndreptat mai-ieri pentru petrecerea revelionului. De fapt, pentru a mă bucura de ceva timp liber.20161231_144047

     Spre vest am mai fost, simțeam nevoia de … hmm…, aș spune, mai puțină ordine și disciplină. De când am sădit ideea și până-n ajunul plecării am fost amuzat de remarcile unor cunoscuți care n-au trecut Prutul nici măcar cu gândul, dar au văzut la televizor și-au citit în presă atât de multe încât au şi tras linie. Concluzia era doar una, amenințarea rusă. N-au existat polemici căci întrebam la rându-mi cât se poate de inocent de ce SUA și al său NATO nu ar fi o problemă. Evident că răspunsul nu venea. În cel mai fericit caz zăream doar confuzie pe chipul interlocutorului. Nu sunt pro sau contra a nimic, pur și simplu lucrurile se întâmplă; există orânduire.

     Ața mă trage de mult pe plaiurile de peste Prut, amuia s-a ivit ocazia. Apuc ruta clasică din București Continuă să citești MD

Palatul Primăverii

   Salve, bine ați venit!  Sunt Călător, iar în următoarele trei sferturi de ceas voi fi ghidul dumneavoastră.

   În Cartierul Interzis, așa cum era cunoscută zona Primăverii în perioada comunistă, pe bulevardul cu același nume, la numărul 50, se afla „obiectivul P50”, denumire de asemenea folosită în timpul vechiului regim.

   Suntem în Palatul Primăverii. Continuă să citești Palatul Primăverii

Drumul voievozilor

Pe o rază de câţiva kilometri în jurul Bucureştiului se găsesc mostre, în mare parte ruine, a ceea ce a fost odată boierimea mioritică. Din păcate această autostradă s-a transformat încet-încet într-o uliţă, un drumeag uitat. Chiar dacă au trecut foarte mulţi ani, vreo două generaţii de-atunci, singura diferenţă în parcurgerea distanţelor e dată de mijlocul de locomoţie; timpul deplasării e acelaşi. Dar asta nu-i vreo noutate, face parte din cotidian.

Îs` puţin şceptic, nu mă avânt. Nici n-am cum. Cei 60 km care leagă capitala de Măneşti, Prahova, îi parcurg în ceva mai mult de 1,5 h. Un fleac. Localitatea se zbate într-un ocean de anonimat, încremenită fiind în negura timpului. Poate clădirea nouă a primăriei şi grădiniţa de lângă dau o palidă culoare aşezării. Vis-a-vis se (mai) sprijină, într-un ultim par, conacul, bijuteria – cel puţin asta deduc din pozele îngălbenite, în care a locuit cândva familia Mănescu, cea care a şi dat numele localităţii.  
Continuă să citești Drumul voievozilor

Jepii Nașpa

     fb_img_1476259727793Auzisem poveşti, povestioare, despre nenorocirea abătută asupra abruptului prahovean. D-asta l-am şi evitat cât am putut. Doar Valea Cerbului şi Jepii Mari au fost traseele pe care le-am abordat de-a lungul timpului pe partea asta a Bucegilor. Însă nu în lunile de vară, tocmai pentru a fenta aglomeraţia. Şi pârtia Kalinderu, pe schiuri, dar nu cred că intră în categoria amintită, chiar dacă era puzderie de lume. O urcare pe Jepii Mici îmi surâde de mult, de ani de zile. Acum s-au aliniat astrele, e momentul, fie ce-o fi!

     De la staţia telecabinei, şontâc, prin pădure, pe drumul forestier, păşesc pentru doar câteva minute. E devreme, vreo 9, nu văd păicior de om. Perfect!

Continuă să citești Jepii Nașpa

O linie dreaptă?

     Printr-a doua am fost întrebat de doamna ce vreau să mă fac când voi fi mare. Ce să răspund? Nici nu ştiam dacă sunt băiat sau fată. Dar am ridicat din umeri … şi imediat după, am rostit poliţist şi/ori doctor. Parcă şi pompier.

     Timpul s-a scurs, a urmat capacitatea. Un examen fără orizont. Alţi patru ani, în liceu – mamă, scuze că-ţi reamintesc- extraordinari şi ei (normal, pentru mine). Bacul? O formalitate; l-am trecut pur şi simplu, nimic notabil. Şi tot nu ştiam încotro. Universitatea trebuia terminată, conştientizam asta, dar convingerea? Trebuie să fac ceea ce în doresc sau ceea ce trebuie? Chiar dacă ambele au acelaşi sens… A trecut şi ea.

     Întâlnindu-mă cu viaţa am Continuă să citești O linie dreaptă?

Valea lui Stan

     A cui? Hmm… Cam neinspirat numele râului. Sau nu? Poate la botez nu era chiar atât de rău. Oricum, în 2016, pe vreme bună, denumirea ar trebui schimbată în Valea Tuturor. De la mic la mare, de la nătărău la cel cu bun simţ,  valea e cotropită, călcată în picioare. La propriu. Dacă reuşeşti să faci abstracţie de zumzetul şi de mitocănia care îţi acompaniază mai fiecare pas, e chiar faină. Nu, nu poţi scăpa de balast, nu prea se poate depăşi. Iar dacă totuşi o faci ajungi imediat să miroşi pârţurile te împiedici de alte cioturi.

     E greu şi să intri în traseu. Nesimţiţii ar parca maşina chiar şi pe cărare. Nu mai spun că în acul de păr al Transfăgărăşanului, cel din care porneşte Continuă să citești Valea lui Stan

Culmea Țigănești

     E prima oră și deja-i mare deranj. Temperatură, umiditate, zăpușeală, UV-uri, ce mai? …  toate-s la cote de avarie. Însă azi am noroc, nu stau la copt. Nu, nu mă car la mare căci e hăt, departe. Sunt în Țara Bârsei, și dacă tot pică muntele pe mine ce-ar fi să …? Bag mâna în joben, amestec, învârt, apuc și … se ivește Culmea Țigănești, din vecinul Bucegi.

20160626_091653

     În Bran, de fapt în Poarta, la limita Parcului Natural Bucegi, parchez. E cald de mor, ceasul anunță prânzul.  Iau cu asalt tot e de căc.. la modă expresia – traseul. Prima parte se suprapune cu Continuă să citești Culmea Țigănești

The Hollywood Vampires

     Au un an de când formează grupul şi zeci de când încântă prin aparițiile lor individuale. Alice Cooper și Joe Perry nu au nevoie de cărți de vizită, sunt deja legende. Johnny Deep e și el imens, dar ca actor. Însă mi-e greu să cred că cei doi rockeri grei cântă cu un novice. Rămâne de văzut…

     DJ Hefe și Robin and the Backstabbers vin în deschidere, nu mă interesează. Ajung la Poarta C, Romexpo, ora 20.20, cu 40 de minute inaintea începerii main event-ului. Coada-i până la SNSPA, adică lungă de 300 m. E clar, intru când se termină. Aprind o țigară, aștept. N-o fumez toată; minunea se întâmplă. Continuă să citești The Hollywood Vampires

Țările Balcanice

     Eterna bicicletă stă rezemată de perete, echipată complet – gata de drum, în față se cască vreo 700 kilometri înșirați prin Slovenia, iar eu bat din picior, mor de nerăbdare. Mai sunt două zile.

     Timpul pare încremenit, nu mai trece, ca atare îmi fac de lucru. Tocmai terminasem o postare, o urcasem pe net, iar acum citesc un comentariu. Hepaaaa, mai am  o saptamana si vin si eu in Belgrad !!! E Flavius, cu inconfundabilul său stil. Răspund sec: Îmm, ce fain! Și dialogul continuă, cu mingi scurte: Continuă să citești Țările Balcanice

Cu maşina? Nu, merci.

     S-a scris fluviu despre traficul rutier dâmbovițean, articole peste articole; dezbateri, la fel, cu toptanul. Și continuă toate acestea. Am văzut și am participat la manifestări de conștientizare a populației despre beneficiile decongestionării căilor de rulare, sub mai multe forme: bicicletă, RATB, role, … în fine, transport alternativ. Momentan, degeaba. Sigur, se vor face parcări sub și supraterane, kilometri de piste, regia de transport public va tripla numărul mijloacelor de transport, însă va mai dura; personal nu le voi prinde.

      Am înţeles de mulţi ani că lucrurile nu se schimbă peste noapte, motiv pentru care Continuă să citești Cu maşina? Nu, merci.

Belgrad

     Privesc spre fosta capitală a Iugoslaviei bătând din picior, mort de nerăbdare. Doar timpul e o problemă, nu prea am. Celelalte astre sunt aliniate perfect. Deloc interesat de numele primarului, densitatea populației sau așezarea geografică, îmi doresc cu ardoare s-o bat la pas, atât. P1200067Încotro nu știu, dar trebuie să mă împart între Kalemegdan, Tito, confluența Savei cu Dunărea, bere autohtonă, orașul vechi, Tesla, hoinăreală, cea mai mare biserică ortodoxă de pe Terra, plus pietonalele Knez Mihailova și Skadarlija. Hmmm…

     Fără grabă pășesc în necunoscutul urbei greu încercate de-a lungul vremurilor. Frământările, bombardamentele și luptele politice s-au răsfrânt asupra orașului, căci de nu, sigur se lupta acum cu Viena… la tot.

 

râul Sava
     râul Sava

Continuă să citești Belgrad

Isola di Capri

     Să tot fie câteva săptămâni de când visez constant diverse. De departe cel mai cel vis s-a frânt chiar în dimineața asta. Și cum era de așteptat Valentino Rossi nu m-a vizitat și nici geaca nu mi-a dăruit-o. În schimb, mi-a sugerat să-l vizitez cu prima ocazie, fără a-mi indica și vreun loc în care l-aș putea găsi. Știu doar că din martie și până-n noiembrie dă ture pe circuitele din întreaga lume. Eh!, oricum, merită să-ncerc; plec spre Italia.

Marina Grande
     Marina Grande

Continuă să citești Isola di Capri

Târgu-Jiu

-Ce faci, Belson?20160227_130504

-Bine, sunt pregătit de drum.

-Așa?

-Da, dragă. Dar de ce te miri? Toate sunt noi; adidașii, șosetele, treningul, chiar și șapca.

-Te rooog! nu mă lua peste picior …

-Dar nu mergem în Oltenia? Cu vrei să mă îmbrac?

-Ba da, însă nu la spart semințe, ci pe urmele lui Brîncuși!

-A, da? Păi … mă schimb.

     Cam așa s-a petrecut primul schimb de replici între călător și Continuă să citești Târgu-Jiu

Munţii Măcinului

     Pe la începutul toamnei trecute m-a încercat nostalgia turului ciclist al Dobrogei, cel ratat în 2014, parcă. Nimic nou, gustul amar al eşecului mi-e foarte cunoscut. Urma să văd puţină deltă, câteva cetăţi matusalemice, lanuri nesfârşite de rapiţă, culturi de eoliene, Cheile Dobrogei şi multă sărăcie pudrată pe umerii cătunelor bătute de vânturi, toate răsfirate pe un traseu lung de vreo 500 km.

20160216_093223

     Acum întrevăd perspectiva unui zvâc al primăverii, iar Dobrogea îmi face cu ochiul, mă cheamă. Ştiu că nu am răgazul necesar unei ture cu ţoacla, dar măcar ceva, oricât de puţin din frumuseţea locului trebuie să văd. La dispoziţie am doar o zi care şi din punct de vedere meteorologic se anunţă bună. Continuă să citești Munţii Măcinului

Costiera Amalfitana

    – Bel, hai! Vino, pleacă autocarul!P1190570

    – Dă-l în mă-sa!, mi-e somn, și se scufundă și mai și în așternut.

     – Hei, te-ai născut obosit și vrei cumva să te odihnești în cursul vieții?  Îl pierzi și pe ăsta și tre` să-l aștepți un ceas  pe următorul. Scoală!

     – Ich…P1190676P1190614

…mi-a mintesc de prieteni și de iubită …

     – Scoală! Deja ai dormit toată dimineața. Am terminat cartea de mult, sunt moartă de plictiseală.

     – Îhî, și-i întoarse spatele.

     – Bine, fie! Poți să și putrezești, eu nu mai trag de tine. Plec. Sună-mă când te trezești. Continuă să citești Costiera Amalfitana

Pompeii e Vesuvio

     E vară. Soarele strălu… . Pardon, sunt mahmur. Beția napoletană, fir-ar! Băutură de cea mai bună calitate. Recomand a se amesteca licorile: cultură, mizerie, efervescență, pizza, trafic haotic, zarvă, lume pestriță, artă … ahh! …dolce vita!

     La prima oră sar în circumvezuvian, trenul care leagă Napoli de Sorrento. Circulă forte des, cât e ziua de lungă. Destinațiile zilei, ruinele Pompeiului și vulcanul Vezuviu, au același punct de plecare, gara Pompeii Scavi – Villa dei Misteri. A noua stație, cu plecare din Napoli.

     Nu apuc să cobor din garnitură și sunt asaltat de ghizii adunați ciorchine. Continuă să citești Pompeii e Vesuvio

Una notte a Napoli

     Simt efervescența chiar de la aterizare, când eternul ropot de aplauze curmă emoțiile adunate în aeronavă de-a lungul zborului. Dar mai contează prostul obicei, aici, la poalele Vezuviului?!

     Doar câțiva pași îmi sunt suficienți, eticheta-i pusă. Demențial! Plus dragoste la prima simțire. Zarvă, viață, legea junglei, pitoresc, dezordine și mult jeg, toate într-un singur oraș. Sau dolce vita!

      Continuă să citești Una notte a Napoli

Muntele Tâmpa

     M-am născut la poale de munte, din fericire. Însă, la fel ca cizmarul care nu areP1180992 încălţări, nici eu n-am cutreierat
munții care-mi erau la îndemână, la o aruncătură de băţ. Aşa a fost să fie. Priveam în zare spre alte culmi. Cele de acasă nu mă atrăgeau. Cu timpul, lucrurile s-au schimbat niţel. Acum găsesc ceva interesant la orice movilă, deal, munte sau cotlon. Zilele trecute, Tâmpa a fost aleasa. Continuă să citești Muntele Tâmpa

70 km în şa

     Duminică descopăr o altă variantă de încălzire, plimbare. Pe meleaguri dâmboviţene şi împrejurimi. Cam 75 km. Mult? Puţin? Nu contează. Lanţ întins să fie. Dar nu înainte de a pregăti bocceaua: două sandwichuri, o ciocolată, trei mere şi două banane.

     Startul îl iau de la Obor, urmez Colentina, Andronache, iar după calea ferată ies din Bucureşti. Traseul ţine DJ200 prin Voluntari, Pădurea Ştefăneşti şi localităţile omonime. De Jos şi de Sus.

     D-aci şi până-n Dascălu car pietre de moară. Continuă să citești 70 km în şa