Drumeție cu clasa a IV-a

Iată-ne ajunși la finalul drumului pe care l-am avut de parcurs împreună. A fost o călătorie inițiatică fascinantă, spre mintea și sufletul fiecăruia dintre voi, cu satisfacții și neîmpliniri, cu bucurii și tristeți, cu suspine plăcute și mai puțin plăcute, cu emoții multe…

Introducerea mirobolant de plată este fix ceea ce copiii absolvenți ai ciclului primar n-ar aplauda atunci când vor atinge apogeul vieții. Tocmai pentru că în jurul vârstei de unșpe` ani lipsa concretului e reprezentată de abstract.

Alături de Carmen, omul care de-a lungul timpului mi-a arătat copiii așa cum ei sunt în esență, am dus colectivul unei clase a IV-a pe poteci educative. Pentru majoritatea covârșitoare cireașa a constat în deplasarea cu trenul. O premieră!

Traseul, o plimbare între Sinaia și Stâna Regală, pe Poteca Regală, a însemnat dizertația în materie de ieșire din zona de confort sinonimă cu reperul clasic – părintele. Chiar dacă acesta din urmă a pus serios umărul la pregătirea rucsacului. Nu am găsit slip ori cremă de plajă, iar nici un drumeț nu s-a prezentat în gară cu sacoșa.

Pentru că rolul excursiei nu a fost de-a contopi basmele lui Pușkin cu parentingul modern, am lăsat autenticitatea copiilor să se desăvârșească într-un cadru organizat nu de doamna, de mami sau tati. Iată:

”Am plecat cu dorința de a parcurge traseul propus și de a nu mă da bătut.”

”Când am ajuns am fost surprins de istoria și vechimea gării și a cazinoului din Sinaia.”

”Pentru mine, această excursie a fost minunată.”

”Parcurgând acest traseu am văzut imagini pitorești, pentru mine uimitoare.”

”Priveliștea de sus de tot mi-a plăcut mult. Și traseul, când am urcat. Dar trenul m-a zguduit, nu prea mi-a plăcut.”

”Mi-a plăcut doar mersul cu trenul, iar urcarea și coborârea nu mi-au plăcut.”

”Nu mi-a plăcut că am mers foarte mult și am obosit. Dar m-am distrat, mi-a plăcut. Mai ales panorama.”

”Când am ajuns sus am zărit o priveliște superbă. Atunci am realizat că efortul a meritat din plin.”

”Mi-a plăcut călătoria, priveliștea și că am mers cu trenul pentru prima dată. Nu prea mi-a plăcut că am urcat.”

”Pentru mine această excursie a fost surprinzător de interesantă și am dorința în suflet de a reveni și de a explora alte trasee turistice.”

whatsapp-image-2021-08-20-at-07.17.58

Desigur că fascinația lor e încântătoare, însă abisalele trăiri specifice maturității ne oferă nouă, ghizilor, savoare punctual; până la asfințit. Știm, suntem conștienți, că putem fi printre miile de indivizi care nu prind zorii de mâine. Ca atare, tragem storurile peste o altă zi de muncă, foarte frumoasă. Iar mâine, dacă va fi, o luăm de la capăt.

Sunt(em) privilegiat/și de interacțiunea cu inocența și puritatea copilăriei. Chiar dacă, din când în când, la amurg, Florian Pitiș cu al său Sfârșitul nu-i aici ține de cald.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s