Conacul Bellu și Crama 1777

     Până la ciupercile cu maioneză și piftie, la ouăle umplute și salata de boeuf, privesc peste umăr cu jind spre neverosimilul porc. Încă-i (re)simt aroma mai ales dimineața, când aerul camerei e încărcat de ceea ce până ieri au fost jumări, caltaboș, leber, cârnați ori tobă.  Între două chiolhane găsesc răgaz pentru a parcurge o porțiune scurtă din Drumul Vinului prahovean. Nu, nu dau iama în beciurile vinăriilor compactate în Podgoria Dealu Mare – tot servesc vin de câteva zile, iar pân` de Sf. Ion nu gat, trec pragul a două locuri tabu în aste-zile. 

     Dreg vocea, îndrept haină peste pieptul bombat și burta suptă cu tot cu alea` două kile luate în trei zile și bat la poarta Conacului Bellu. Bogat patrimoniu istoric și artistic răsare în interiorul edificiului construit în stil românesc, cu parter și pivniță la subsol, cu cerdac deschis, stâlpi de lemn sculptat și acoperișul cu șiță.

      Conacul Bellu

Muzeul, care și-a deschis porțile în 1955, adăpostește artă plastică și decorativă, etnografie, cărți rare în ediții de lux, picturi din veacul al XIX-lea, mobilier din diverse epoci, artă orientală și extrem-orientală, arme, elemente din arhitecctură sculptate în piatră. E unul din cele mai bine conservate conace pe care-l văd. E minunat!

     Nu pot omite Foișorul Bellu. Situat la intrarea pe domeniu, turnul este construit pe trei nivele care se ridică dintre două căsuțe alipite. În prima dintre case funcționeză expoziții temporare; azi și în perioada următoare e vorba de comunitatea eneolitică din Urlați.

      Foișorul Bellu

Sunt expuse vase, unelte și arme vechi de șase milenii, descoperite atât în interiorul cît și în exteriorul caselor. În a doua funcţionează closetele. Etajul prim redă o fărâmă din universul fotografic al lui Alexandru Bellu (om de cultură, avocat, numismat, fotograf pasionat) adică exponate vechi de o sută de ani. Ultimul etaj prezintă mobilier de artă, costume naționale și o colecție de icoane pictate pe sticlă de autori necunoscuți. 

     Din vârf se deschide ceea ce trebuia să fie o spectaculoasă belvedere. Nu-i aşa. Urlaţiul este în nota celorlalte localităţi neaoşe. Clădiri asimetrice zugrăvite în culori stridente, cabluri grosolane atârnate de stâlpi măcinaţi de intemperii, străzi asfaltate anapoda, pline de noroiul adus pe roţi de pe uliţele încă încremenite în timp. Aşa se prezintă şi porţiunea din DN1B pe care o parcurg între Urlaţi şi Crama 1777, muzeul din Valea Călugărească.    

     Şi aici, la fel ca la conac, altă lume. Nu vorbesc de exponate, de muzeul în sine, ci la muzeograf fac trimitere. Îmi scapă numele, dar n-o voi uita vreodată pe această doamnă. Istoric de profesie, femeia debordează de viaţă. Iar mare parte din a ei este sinonimă cu reconstrucţia Muzeului “Crama 1777”. Clădirea iniţială a cramei a ajuns în asemenea hal încât în 1985 a fost demontată de localnici pentru lemn de foc şi ce mai trebuie prin bătătură. Acela a fost momentul de la care a început să răsară ceea ce azi e reconstrucţia fidelă a celei mai vechi construcţii ţărăneşti din lemn de pe teritoriul judeţului Prahova.

      Crama 1777 – foto: visitprahova.ro

Până şi elevaţia terenului donat pentru noul amplasament e similară cu cea pe care fusese crama iniţială. Bucată cu bucată, sprijinită de autorităţile locale şi de meşteri iscusiţi, a redat partea din lemn care e compusă din încăperea cramei propriu-zise şi o prispă precedând intrarea în cramă. Sala era destinată mustăritului strugurilor, iar azi prezintă o serie de unelte şi obiecte pentru viticultură, pentru prelucrarea strugurilor şi vase pentru păstrarea vinului. În beci, acum sală dedicată degustării, se păstrează butoaie pentru vin şi rachiu de tescovină, un cazan de ţuică, o colecţie de ceramică, cu piese provenite din refgiuni diferite ale ţării. Expoziţia de la mansardă, sugestiv intitulată Mlădiţele vieţii, aduce în faţa ochilor vizitatorilor sacralitatea viei, a strugurelui şi a vinului reprezentată des în iconografia românească.

            Ar mai fi de povestit, timp nu-i. Am oalele pe foc, iar pe uşa frigiderului o lungă listă de cumpărături. Deh!, e ajunul anului nou…  

 

3 gânduri despre „Conacul Bellu și Crama 1777”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s