Skip to content

Culmea Țigănești

Iunie 28, 2016

     E prima oră și deja-i mare deranj. Temperatură, umiditate, zăpușeală, UV-uri, ce mai? …  toate-s la cote de avarie. Însă azi am noroc, nu stau la copt. Nu, nu mă car la mare căci e hăt, departe. Sunt în Țara Bârsei, și dacă tot pică muntele pe mine ce-ar fi să …? Bag mâna în joben, amestec, învârt, apuc și … se ivește Culmea Țigănești, din vecinul Bucegi.

20160626_091653

     În Bran, de fapt în Poarta, la limita Parcului Natural Bucegi, parchez. E cald de mor, ceasul anunță prânzul.  Iau cu asalt tot e de căc.. la modă expresia – traseul. Prima parte se suprapune cu pârtia de schi (vara e pășunea brănenilor vitelor) amenajată în Poiana Fruntea, după care, tot la deal, prin pădure. Chiar dacă e umbră limba tot mi se-ncurcă în coate. Simt că plesnesc. Urc, urc și iar urc; transpirația curge șiroaie.

    Singurele constante sunt panta pronunțată și marcajul bandă roșie. Pădurea-i, în schimb, ternă. Așa monoton se scurg vreo două ceasuri. Doar golul alpin, a doua jumătate a traseului, schimbă decorul, iar peisajul începe să mă încânte.

20160626_053639

     Traversez Muntele Clincea, salut formațiunile La Stânci și Turnul Clincii, urcând evident pieptiș pe versantul vestic al Muntelui Țigănești. Culmea Țigănești se destăinuie  în toată splendoarea. Da-s doar la poalele Golgotei, iar până-n creastă, vai, mamă! Vărs câteva lacrimi, pășesc pe pantă abruptă. Sigur merită efortul, muntele mă va răsplăti! Îmi va oferii absolut tot, la superlativ.

Această prezentare necesită JavaScript.

   Soarele se ițește de undeva dintre Postăvaru și Piatra Mare, dezmierdând peluzele de rododendron. În același timp, Piatra Craiului se trezește și ea, aranjându-și creasta. Ibricul dă în foc și el, cafeaua e gata. O sorb în tihnă, într-un colț al Grădinii Eden.

neața!

neața!

mărețul Crai

mărețul Crai

     După dezmeticire plec la serviciu. Doar că azi programul de lucru e aparte. Hoinăreală. Din Șaua Țigănești urmez banda roșie, spre Vf. Scara. Undeva sub mine, în Valea Țigănești, zăresc lacul, exact!, Țigănești.  Continuu pe lângă Turnurile ……, traversez un horn, și ies la bifurcația cu traseul marcat cu triunghi galben. Și el pleacă tot din Poarta/Bran și ajunge tot la Omu, dar prin Poiana Ciubotea. Cotesc și eu, urmându-i cărarea.

Turnurile Țigănești

     Turnurile Țigănești

     Dacă plângeam la urcare acu` îmi vine să urlu. Coborârea-i crâncenă și o ține astfel un ceas, până în Poiana Ciubotea, unde se domolește, tinde spre plat. Însă e un respiro scurt, dar bine-venit. Traseul ține astfel până la liziera păduri, unde, evident, se prăvălește la vale, undeva între Urlătoarea Mică și Urlătoarea Clincii. Tot așa, îmi rup frânele două ceasuri lungi, până la joncțiunea cu drumul forestier amenajat pe malul Pârâului Poarta. Îmi ard gambele, picioarele-mi tremură, … sunt terminat. Cum conduc trei ceasuri?

Poiana Ciubotea

     Poiana Ciubotea

PS: Le mulțumesc partenerilor de drumeție pentru cele două zile petrecute pe munte: MAC, Dragoș, Mihaela, … ăăăă … vă rog pe voi ceilalți pe care nu v-am nominalizat să-mi scuzați amnezia.

hai pe munte!

     promit că data viitoare vă rețin numele

Filmul turei, realizat de Mihai-Andrei Caţan

From → Mountain

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: