Skip to content

Zugspitze (2962 m)

Decembrie 1, 2013

     A treia zi a lui Brumărel începe încă din faza embrională. Nu dormise mai deloc; a visat doar muntele şi tot ce are mai frumos acoperişul Germaniei: vârfuri înzăpezite, pajişti alpine, sporturi de iarnă, drumeţii şi … avea fluturi în stomac. Se îndrăgostise. Instrucţia de care avuse parte în München pălise. P1150438

   P1150440Până-n Garmisch-Partenkirchen trenul, personalul, şerpuieşte printre dealuri, cam un ceas. E plin ochi cu navetişti, şi-un călător. Omul iese uşor din peisaj. Se vede că face ceea ce vrea, nu ceea ce trebuie – se bucură de timp.

     Vagonul se opreşte la peron conform orarului. Pe un panou mare se zăreşte prognoza meteo pentru ziua-n curs. Tinde spre perfecţiune. „Oh boy! Oh boy! Oh boy!”, exultă Călător în timp ce-şi aştepta cuminte rândul la casa de bilete. Acum temele erau făcute din vreme, chiar dacă nu agrea prea mult ideea unei astfel de ascensiuni. Doar aşa putea acoperi zona într-o singură zi. Va urca cu trenul şi telecabina.

P1150257

     Garnitura se pune în mişcare, dar nu se aude glasul roţilor. Păcat. În schimb, oriunde-ndrepţi privirea zăreşti frumuseţea naturii, pe alocuri spectaculoasă. Totul culminează după a patra staţie, pe malul lacului Eibsee, unde trenuleţul P1150299 dă asaltul final. De la fix 1000 m altitudine garnitura urcă pieptiş printr-un tunel săpat în stânca masivului. „Noroc că spătarul scaunului e zdravăn”, şuşotesc câţiva pasageri. Luminiţa se zăreşte după 1400 m diferenţă de nivel, pe platoul SonnAlpin de pe gheţarul Schneeferner. „De necrezut! Parcă sunt Alice, dar în Era Glaciară.” Mai sus de atât nu păşise, doar zburase. Şi până-n vârf mai erau trei sute şi de metri, verticali, legaţi de un cablu pe care telecabina urcă repede, în câteva minute. Ultimile secvenţe ale timpului înainte de a încremeni.

P1150342

P1150297

P1150340

P1150351

P1150349

     Îmbătat de aerul tare al înălţimii, Călător se lasă dus, greu, cu picioarele pe pământul moale, lângă lacul de la baza giganticului versant. Topoganul Eibsee-Seilbahn este abrupt, iar respiraţia se taie. Păcat că-i foarte rapid, iar zborul, plutirea deasupra neantului îndreaptă gândurile spre Condorul de Anzi. „Norocoasă pasăre!”, iar uşile cabinei se deschid şi puhoiul de lume se dispersează.

P1150361

     „Ăsta-i dezavantajul ascensiunilor fără efort. Comuniunea cu muntele este inexistentă, iar de plăcere pură, de trăire, nu poate fi vorba. Totul s-a întâmplat foarte repede; parcă nici n-am fost atât de sus. Off!, cine ştie când, dacă voi reveni?”, şi continuă pe malul lacului albastru, printre golfuleţe pitoreşti şi plaje idilice.

P1150399

     Doar amurgul îl răpi din mrejele fericirii, ghidându-l spre gară. Prinsese ultimul tren spre Garmisch. Aproape gol, vagonul se legăna agale pe şina îngustă, lăsând în urmă umbra muntelui …  şi dorinţa călătorului de a reveni. Va urca alţi munţi, aşa cum va dori, dar până atunci se va bucura de darul timpului.

From → Bavaria

One Comment
  1. ELIZA ALUPEI permalink

    Cam dificile locuri,dar grandioase.Merita efortul…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: