Skip to content

Înapoi la origini

August 3, 2013

     P1160923Au trecut paişpe` luni de abstinenţă. Of, ce lungi! În afara câtorva ore, şi ele din an în paşte, nimic îmbucurător. Ture scurte prin capitală şi cam atât. Dar aşteptarea a meritat!

     Direct din colţul blocului mă avânt călare pe bicicletă spre Gara de Nord. Trenul de Piteşti se pune în mişcare la 7.20. E fără un sfert, şapte, şi nu găsesc încărcătorul telefonului. Căscat, ca mai mereu, tre` să fac rost de unul. Acum! O singură soluţie am, dar mergând într-acolo nu cred ca mai prind trenul. Nici fără telefon nu prea e în regulă să plec. Dau cu banul…

P1160934

     Trezesc omuleţul cu noaptea-n cap, şutesc încărcătorul (gazda-i buimăcită, are ochii mici de tot, nu înţelege ce se întâmplă) şi gonesc spre gară. Nu văd semafoare, maşini, pietoni, nimic. Staţia CFR este tot ce contează, iar lupta cu cronometrul devine crâncenă. Manastirea Curtea de Arges

      Cu cinci minute înaite de plecarea garniturii sunt la ghişeul casei de bilete. Ce se mai poate întâmpla acum?, îmi zic plin de satisfacţia reuşitei. Nimic cred, doar că doamna de dincolo de geam reglează microfonul şi tună: „N-am rest!”, şi microfonul se închide cu un clinchet. Crezând că nu aud bine întreb dacă răspunsul mi-e adresat. Urmează un clătinat din cap, ferm. Nu are rost să … nimic.

      Intru-n priză şi implor vânzătoarele de la chioşcurile din împrejurimi. O duduie se îndură, dar nu înainte de a se scurge clipe lungi. Parcă a încremenit. Hai femeie!, urlă animalul din mine, păcat că doar în gând. Într-un târziu primesc măruntul, zbor la casă, înşfac mult doritul tichet, iar în tren ajung la şi optişpe` minute. Mare minune!

      P1160974În săgeată mai am parte de una. Automotorul e tixit de navetişti. Trei au abonament, eu deţin bilet, iar ceilalţi bani. Pentru naş, normal. Cum de e păstrată ruta?, e tot ce pot să mă întreb. La Titu coboară toţi, rămân singur, dar nu încetez să mă minunez de rentabilitatea călătoriei, pentru conductor. Nu pretind perfecţiunea, dar parcă … Şi mă simt puţin frustrat. Am plătit treizeci şi ceva de lei pentru o plimbare cu trăsura: o oră patruzeci pentru o sută şi câţiva kilometri. Mi-a rămas doar un oftat lung.

     Din capitala argeşeană pornesc în forţă, vis-a-vis de gară, direct pe terasa Mc-ului. O cafea nu strică, iar pauzele ma animă tot timpul. Petrec astfel juma` de ceas.

     M-am cam întins, e timpul! Imediat după primele pedale mă inundă sentimentul de bine, de libertate absolută, cel care mi-a lipsit atât de mult. Doar eu şi bicicleta mea, împreună la drum lung. Îmi amintesc de ultimul duet, cel din Bucovina.

P1160942

    Astă-dată e rândul Transfăgărăşanului, frăţiorul mai mic, dar şi el mare, al Grossglockner Hochalpenstraße. În urmă cu doi ani am ocolit întâlnirea cu austriacul. Am ales să-mi fie frică. Făcea (face) parte din categoria grea, iar eu, pană, ce pretenţii să emit? Îmi pare rău că nu l-am încercat. Am însă ocazia să-l îmblânzesc pe conaţionalul meu. Nu ştiu dacă pot fizic, dar mental n-am nici o îndoială. Avanti!

     Cetaatea PoenariÎncerc să-l duc cu zăhărelul, să-l abordez uşor, încălzindu-mă cu un angrenaj uşor, în ritm puţin alert. Primul pas, Curtea de Argeş. Doar m-am apropiat de micul Goliat atât. Pedalez aproximativ patruzeci de kilometri lejer, acomodându-mă. Două ore în care câţiva (ahhhh!, cu greu mă abţin să-mi dau frâu limbii), le spun, şoferi, m-au depăşit … În fine. Mi-ar plăcea să-i depăşesc şi eu atunci când se odihnesc lângă maşini, schimbând minim două pene.

      La mănăstire nu-l văd pe Manole, dar în lăcaşul la care a trudit găsesc spuma evlaviei mioritice. Odioase personaje! Vorbesc de ţinuta vestimentară. Bag de seamă că nu mai contează îmbrăcămintea într-un lăcaş de cult. Important e să cumperi cât mai multe lumânări, cruciuliţe pentru parbriz, icoane, obiecte bisericeşti. Nu rezist înăuntru, dar nici în curte. Fug mâncând pământul.

      P1160981Urmează Barajul Vidraru, ţinta însemnată pe hartă, la vreo treizeci de kilometri. Ăştia-s mai palpitanţi. Peisajul se schimbă. Dealurile înverzite, culturile agricole şi satele parcă încremenite în timp au făcut deplasarea mai plăcută. Întâlnesc şi trei cicloturiste poloneze. Cam joviale, păcat că vin din direcţia opusă ;). Au urcat dinspre Sibiu. Am schimbat doar câteva impresii, ce altceva?

      La poalele dealului pe care e cocoţată Cetatea Poenari fac un scurt popas, la umbră. E ulttima pauză înaintea urcuşului pe baraj. Sorb dintr-o cafea şi mai arunc un ochi pe hartă. De aici începe totul, iar până la Bâlea Lac mai am şaizeci de borne mari şi late, lungi cât o zi de post.

P1160933

      De la baza cetăţii şi până pe baraj am urcat patru kilometri, cred. M-au sleit! Serpentine, pantă serioasă, viaduct, tunel, viaduct, iar tunel, toate m-au stors de energie. Urcarea-i serioasă, aşa-mi pare după o lungă inactivitate.

      Pe barajul din beton în dublu arc, construit între 1961 şi 1966, înalt de 166 m, am timp de doar câteva poze. E cam târziu, iar drumu-i lung şi cam anevoios. Barajul VidraruTre`să ajung la Piscu Negru, aproape de graniţa judeţelor Sibiu şi Argeş. Doar acolo mai pot înnopta. Arunc o privire şi-n ochi omului din nu ştiu ce metal care veghează barajul şi lacul de la înălţime. Pare mândru, dar eu sunt şi mai şi. Îi zâmbesc superior, deh!, şi încep dansul şarpelui.P1160975

      DN7-ul şerpuieşte douăzeci şi opt de km pe malul estic al lacului. Sus, jos, deal, vale şi tot aşa, dar mai mult la deal. În ciuda reliefului, problema cea mai mare a fost cauzată de calitatea asfaltului, sau de lipsa ei: denivelări cu toptanul, gropi, fâşii raşchetate, praf, pietre, pietricele şi crăpături cu miile, toate m-au făcut şă le urez drumarilor numai „de bine”. Chiar dacă pe bicicletă fiind nu plătesc vinietă, de la mine pentru ei … fără număr! Coburile şi geanta prinsă pe ghidon sună ca nişte clopoţei, jantele se ţin cât pot, iar eu sunt un pachet de nervi.

Lacul Vidraru

      Încerc să mă liniştesc puţin, da-i tare greu. O face în schimb ploaia, duşul scurt şi foarte rece. Mă plouă, nu am adăpost. Sunt expus, dar … asta e! Sub aripa DomnuluiPedalez mai departe. Doar că Cel de sus mă ia sub aripa Sa. Imediat, după a doua curbă, mă adăpostesc în troiţa de pe marginea drumului.

      Nu scap de ceea ce mă sperie. Pauza nu mi-a priit. Mă bucur doar că nu-i ud echipamentul, hainele, nimic. Însă, la repornire clachez. Pur şi simplu nu mai pot. Picioarele nu mai vor să muncească, iar ligamentele urlă de durere. Cu greu, cumva îmi adun ultimile fărâme de putere fizică (mental pot muta munţii!) şi încep să înaintez pe bicicletă spre Piscu Negru. Cât mai am până acolo? O necunoscută. Ştiu doar că urmează. Patru, şapte, doişpe`kilometri, după colţ? Cât mai e? Habar nu am, dar înapoi nu se poate. Unde? La Vidraru? E prea departe, şi nici măcar nu-i coborâre. Oftez, ridic privirea spre văzduh, dar tot nu pot schimba ceea ce-i deja pecetluit. Mereu înainte!

      Lacul VidraruŞontâc-şontâc, mă târăsc spre cununa Transfăgărăşanului, orbecăind. Corpul mi se destramă: de la bâru în jos sângerez, în sus, n-am nimic. Un ochi râde, celălalt plânge. Aşa s-au scurs minute lungi, zeci, şi metri după metri, înghiţiţi în silă de biata bicicletă. Teribil!

      Parafrazând clişeul promovat agresiv în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic, „după noapte vine zi”, trăiesc şi eu evidenţa. Culmea!? După un colţ răsare complexul turistic de la întunecatul pisc.

Piscurile Fagarasului

      O negociere privind preţul camerei, 120,71 km pedalaţi în 7 ore 26`44„ cu o viteză medie de 16, 21 km/h, sunt suficiente pentru a petrece seara pe terasa pensiunii cuibărite la cinşpe`mii de metri de Bâlea Lac, la 1200 metri altitudine, sub creasta maiestuosului Făgăraş.

Aici e traseul

2 comentarii
  1. fedfs permalink

    mare curej alex, altora le este frica cu masina …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: