Skip to content

Curiozităţi monahale

Noiembrie 21, 2012

   Am început să încărunţesc şi încă nu am aflat răspunsul la câteva întrebări legate de viaţa trăită la mănăstire. Clar!, e o altă lume faţă de ceea ce, eu, trăiesc zi-de zi. De ce vin oamenii aici? Cum vieţuiesc? Ce înseamnă o zi într-un astfel de loc? Cu ce se ocupă? Curiozităţi de puştan, desluşite la apogeul primei tinereţi.

   Ana, o măicuţă de la Mănăstirea Humor, şi-a făcut timp pentru a răspunde unor întrebări adresate de un călător rătăcint în împărăţia Domnului.

   Răspunsurile au fost de-a dreaptul profunde. Nu voi putea reda şi glasul suav, plin de încelepciune, a unui om plecat de mult dintre noi ceilalţi. A ajuns la mănăstire în 1995.

    – De ce aţi ales această cale?

   – Cred că e vorba de chemare. Simţi că nu poţi să faci altfel decât aşa. N-ai pace, n-ai linişte interioară. Dacă nu e vocaţie, nu rezişti în mănăstire.

   – Ce v-a făcut să ajungeţi aici?

   – Dorinţa de a avea mai mult timp pentru Dumnezeu.

   – Care sunt paşii pe care i-aţi urmat?

   – Soră, rasoforă şi monahie.

   După o perioadă de noviciat care durează cam trei ani, fratele sau sora primeşte rasoforia când se schimbă numele, apoi după zece ani (de la intrarea în mănăstire) se primeşte, la cerere, călugăria. Dacă până la călugărie se tolerează o renunţare la viaţa monahală, după călugărie, renunţarea e un mare păcat (pentru aceasta se şi lasă un timp mai lung de gândire până la călugărie).

   – Vă puteţi „transfera” la o altă mănăstire?

   – Da, fără probleme, dar nu este indicată părăsirea mănăstirii de metanie. Nu prea lesne călugărul trebuie să-şi părăsească mănăstirea lui, că nu sporeşte duhovniceşte.

    – Ce implică viaţa monahală?

    – În primul rând ASCULTARE. Toată liniştea călugărului este îngrădită de ascultare. Călcarea ascultării aduce neliniştea, tulburarea. Şi apoi, în mănăstire trebuiesc ascultate cele 3 voturi:

  • sărăcia de bună voie;
  • castitatea (curăţia);
  • tăierea voii.

   Dacă primele două sunt mai uşor de realizat, a treia este mai grea. Tăierea voii propri înseamnă să faci exact ceea ce ţi se spune şi imediat când ţi se spune, chiar dacă ţie ţi se pare că n-ar fi bine.

   Smerenia, înseamnă ascultare. Adam a căzut din Rai pentru neascultare, iar Isus Hristos (Noul Adam) a venit, a făcut ASCULTARE până la moarte pentru a răscumpăra greşeala lui Adam.

   – Cum decurge o zi la mănăstire?

   – În primul rând, sunt trei momente de rugăciune în fiecare zi. Dimineaţa, la 6.30, Rugăciunea de dimineaţă, Canoanele Sfinţilor, Ceasurile III şi IV, Sfânta Liturghie. După amiază, la 16, Vecernia, iar la 19, Utrenia. O dată pe săptămână, vineri noapte, avem PRIVEGHEREA ACOPERĂMÂNTULUI MAICII DOMNULUI – Rugăciune de toată noaptea.

    – Despre administraţie?

   – Fiecare cu ascultarea: bucătărie, grajd, vizitatori, Sfântul Altar, grădină, câmp. Schimbul se face prin rotaţie, în funcţie de aptitudini. Iarna avem ateliere: de pictat icoane pe lemn, de lucrat veşminte preoţeşti, de încondeiat ouă.

    Măicuţa Ana a ales un stil de viaţă. Şi eu, un altul. Tu ce ai ales?

From → Bucovina

One Comment
  1. eliza permalink

    Nu toata lumea este in stare de atata renuntare!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: